Date generale despre comuna Vlădeni

Scurt istoric

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Vlădeni-Mărgineni, făcea parte din plasa Filipești a județului Prahova și avea în componență satele Vlădeni, Coada Izvorului și Zahanaua, având în total 2600 de locuitori. În comună funcționau o piuă și o moară pe râul Provița, o biserică ridicată la 1802 și o școală înființată în 1878. În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna Vlădenii Fărcășani în plasa Târgșor a aceluiași județ, comuna fiind formată doar din satul de reședință, cu 1643 de locuitori. În 1931, comuna și satul au căpătat numele de Vlădeni.

În 1950, comuna Vlădeni a trecut în administrarea raionului Ploiești din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, s-a revenit la organizarea administrativă pe județe, dar limitele lor au fost retrasate, iar comuna Vlădeni a fost întâi transferată județului Dâmbovița și apoi desființată și inclusă în comuna Dărmănești.

Comuna a fost reînființată în 2003

Așezare geografică și Organizare administrativă

Comuna Vlădeni este situată în partea de est a județului Dâmbovița, la 35 km de Târgoviște, orașul de reședință al județului Dâmbovița, la 5 km de localitatea Dărmănești, pe malul stâng al râului Cricovul Dulce.

Comuna Vlădeni are în componență un singur sat: Vlădeni.

Comuna Vlădeni se învecinează cu:

• Nord – pădurea Dumbrava și comuna Dărmănești;
• Est – comuna Mănești – județul Prahova;
• Sud – pădurea Brânzea ce o desparte de satul Gheboaia, comuna Finta, și pădurea Mărceasca;
• Sud vest – comuna Bucșani;
• Vest – comuna Ioan Luca Caragiale;

Reşedinţa comunei, localitatea Vlădeni se află la 67 km de municipiul București.

Teritoriul administrativ al comunei Vlădeni este de 2698 ha.

Cadrul natural

Comuna Vlădeni este situată în partea de est a judeţului Dâmbovița, în zona unităților naturale de altitudine mică, cu aspect de platformă.
Comuna se află în extremitatea estică a județului, la limita cu județul Prahova, la vărsarea râului Provița în Cricovul Dulce, fiind așezată pe malul stâng al celui din urmă. Este deservită de un drum comunal care o leagă de DN72 la Dărmănești.

Rețeaua hidrografică

Din punct de vedere hidrografic teritoriul comunei face parte din bazinul hidrografic al râului Ialomița, având următoarele cursuri de apă:

- Cricovul Dulce, cu o vale asimetrică, cu partea stângă dezvoltată normal, iar cea dreapta trecând direct de la albia majoră printr-un abrupt, la forma de câmpie înaltă.

Râul are un curs permanent, dar leneș, meandriform, cu debit variabil, în funcție de regimul pluviometric.
- Provița, afluent al Cricovului Dulce, are dimensiuni mai mici și debit variabil, în funcție de anotimp, vara secând uneori complet din lipsa unor izvoare din care să se alimenteze.

- Pârâul Crivăț, curge în partea sud-vestică a comunei, cu un debit foarte mic dar constant.

- Pârâul Neagra, situat tot în partea de sud-vest a comunei, cu un debit mic și neconstant.

Nivelul pânzei de apă freatică este întâlnit, de la suprafață în zonele mai joase ale luncii mijlocii, până la 30-40 m adâncime în câmpia înaltă.
În lunca înaltă, apa se întâlnește la 10-15 m.

Climă și Resurse naturale

Clima aparține tipului temperat continental.

Regimul climatic ce caracterizează localitatea se încadrează în sectorul de climă temperat – continental.

Temperaturile aerului înregistrează o valoare media anuală de 10,6°C, variațiile termice ale mediilor lunare sunt cuprinse între – 3,5°C în luna ianuarie și 22,7°C în luna iulie.

Temperatura minimă absolută s-a înregistrat în luna ianuarie 1942, de -30 grade C.

Vara este relativ călduroasă cu temperaturi, uneori foarte ridicate, maxima absolută s-a înregistrat în august 1951, +39,4 grade C.

Vânturile dominante bat dinspre Est – Crivațul și dinspre Vest – Austrul, urmate de cele de la Nord-Est și Sud. Precipitațiile atmosferice au o medie anuală de 588 mm, aceasta indicând o regiune cu precipitații relativ suficiente, însă repartiția lor este neregulată, pe timpul verii existând ploi torențiale.

Solul

Se disting mai multe tipuri de soluri:

- brune de pădure;
- podzolice;
- aluviuni recente;
- soluri aluvionare mediu și puternic humifere;
- humico-gleice;
- de pantă;
- mlaștini.

În general, sunt soluri cu o bună productivitate agricolă.